îmi amintesc mereu mâinile tale
povesteai de fiecare dată altceva şi te
sorbeam ca pe o cană
uneori mă agăţam în disperare
de o unghie crescută poate în exces
nu spuneam prea multe
mă temeam că aerul şi-ar fi schimbat culoarea şi-ar fi devenit un
vintage fără flori înotând albastru şi sec
printre avioane şi soldaţi făcuţi aproape în întregime
din sângele palmelor tale
zâmbetul meu se ascundea în eşarfă
priveam degetele din tavan
în spatele pereţilor uzi de amintiri ploaia tăcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu