nu ştiu nimic despre muzică
n-am reuşit niciodată să încânt audienţa
îi plictisea mereu altcineva storcându-le ochii ca pe nişte lămâi învechite
pleoapele căscau, ploaia intra în sală ca într-un efect de 4d
ne-am săturat şi-aşa cu toţii
aşteptând ceva de la scaunele gândite cu picioarele pe pământ
o să înţelegem vreodată că scena e ca o masă unde se serveşte
mereu altceva
acel cineva
poartă mereu o notă după el
ca un einstein cântând relativitatea la lumina becului
uite cum îmbătrâneşte chopin şi degetele lui nu mai ajung la mi/de/jos
tristesse devine întunecoasă oamenii încep să râdă
crezând din nou în glume proaste
biletele atârnă ca nişte scame
miroase a cozonac
o haină de pianist acoperă solemn jumătate de reflector
pe uşa din culise scrie "ţi-ai uitat
trandafirii bă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu